Categorie destinată tuturor articolelor publicate de Radu Mihai.
În perioada 8 – 11 mai a anului 1986, în orașul belgian Liège, s-a desfășurat cel de-al 46-lea Congres al Psihanaliștilor de Limbă Franceză. Unul dintre subiectele principale ale acestei ediții a fost preconștientul: mai precis, modul în care acesta se formează, particularitățile sale de manifestare, relațiile pe care le întreține cu anumite procese psihice, dar și rolul pe care acesta îl are în viața psihică a individului uman, în special în dezvoltarea tulburărilor psihice. Toate cele 9 studii și rapoarte…
O scurtă istorie a personalităților care au studiat temperamentul uman Temperamentul a reprezentat un obiect de studiu încă din perioada Antichității: în sec. al IV-lea îHr., Hipocrate a dezvoltat o teorie referitoare la umorile organismului, care pot asigura sănătatea sau îmbolnăvirea individului uman. Hipocrate a pornit de la teoria lui Empedocle, referitoare la cele patru elemente primare ale universului (pământ, aer, foc și apă), extrăgând din acestea patru calități: uscăciune, umezeală, căldură și răceală – cele patru umori ale organismului uman.…
Perspectiva trăsăturilor La începutul anilor 1920, perspectiva trăsăturilor a început să se concretizeze prin intermediul multiplelor puncte de vedere ale acelei perioade referitoare la mecanismele și activitatea personalității umane din afara contextului clinic (Carducci, 2009). Conform lui Allport (1922, pag. 11, apud. Ibid.), „problema psihologică a personalității este strict obiectivă”, astfel că studiul și evaluarea personalității ar trebui să se realizeze în conformitate cu o serie de reguli împrumutate din diverse discipline științifice. Elementele comune ale teoriilor trăsăturilor evidențiază „orientarea de…
Teoria lui B. F. Skinner asupra dezvoltării personalității umane În viziunea lui B. F. Skinner, comportamentul uman vizibil poate fi înțeles prin studierea răspunsurilor acestuia la interacțiunea cu factorii de mediu, motiv pentru care psihologul american considera că termenul de personalitate este inutil în încercarea de a explica manifestarea comportamentului respectiv. De asemenea, Skinner considera că încercarea psihodinamică de a explica comportamentul uman printr-o structură internă de tip Sine, Eu, Supraeu este sortită eșecului, căci structurile interne nu pot fi observate…
Perspectiva învățării Pentru început, este necesar să menționez că bazele acestei perspective sunt oferite de orientarea școlii behavioriste de psihologie, care s-a dezvoltat pe parcursul secolului anterior prin intermediul lui J. B. Watson. Acesta din urmă considera că psihologia ar trebui reorientată de la studiul conștiinței și al introspecției către analiza reacțiilor indivizilor umani în cadrul unor contexte situaționale. În acest sens, putem deduce faptul că obiectul de cercetare al behaviorismului este comportamentul uman. Comportamentul reprezintă o „conduită a unui subiect…
Se termină existența mea întrutotul cu moartea trupului meu? Ia sfârșit ființa mea pentru totdeauna prin stopul cardio-respirator și moartea cerebrală? Oricum ar fi formulată, o astfel de întrebare metafizică asupra sfârșitului propriei ființe l-a bântuit pe om încă din zorii umanității. Deși a fost o întrebare de care oamenii religioși sau filosofii s-au preocupat mai mult, nici unii oameni de știință nu au evitat-o și nu făcând filozofie sau teologie, ci încercând să aducă metodologia științifică în preajma sfârșitului vieții,…
Fundamentarea teoriilor biologice s-a realizat pe baza ipotezei conform căreia delincvența și criminalitatea reprezintă elemente constituționale moștenite prin intermediul eredității. Conform lui Conklin (1998, p. 146, apud. Cox et. al., 2008), teoriile respective se bazează pe ideea că un infractor se diferențiază de un non-infractor prin diverse caracteristici fiziologice. Una dintre aceste teorii este cea a criminalului înnăscut, fiind lansată de către Cesare Lombroso în anul 1876, prin intermediul lucrării intitulate „L’uomo delinquente”, adică „Omul delincvent”. Teoria criminalului înnăscut Lombroso consideră…
Perspectiva umanistă Pe parcursul istoriei sale, conceptul de gândire umanistă a suferit diverse modificări, începând cu Antichitatea, trecând prin perioada Renașterii, iar apoi prin cea a fenomenologiei și a existențialismului. În psihologie, acest tip de gândire a beneficiat de o manifestare de natură teoretică, dând astfel posibilitatea concretizării perspectivei umaniste, dar și a școlii de psihoterapie umanistă (Stefaroi, 2012). Începutul anilor 1950 reprezintă perioada de dezvoltare a psihologiei umaniste. Aceasta din urmă a apărut ca reacție critică la adresa…
Perspectiva cognitivă a dezvoltării personalității umane Această perspectivă are ca scop explicarea diferențelor individuale dintre oameni, la nivelul personalității acestora, prin intermediul diferitelor modalități de procesare a informațiilor care provin din mediul extern. Predecesorul teoriei modelelor cognitive este Kurt Lewin, care, prin teoria proprie asupra comportamentului, încearcă să explice formarea reprezentărilor mintale ale acelor elemente pe care un individ le consideră ca fiind foarte importante, dar și modalitatea în care fiecare individ își organizează elementele cognitive pe parcursul vieții (Burger,…
Perspectiva biologică reprezintă prima încercare de înțelegere și de explicare a modalității prin care se formează personalitatea umană. Scopul acestei perspective constă în identificarea diferențelor de reacție ale indivizilor umani, în momentul în care se află în diverse contexte situaționale. Acest lucru se realiza prin diferențierea tiparelor de comportament sau de răspuns ca reacție la contactul cu un stimul aflat în mediul extern (Engler, 2014). În viziunea lui Eysenck (1982), diferențele umane individuale sunt determinare de dispozițiile personalității, adică de…
