Munții Bihorului: Curcubăta Mare, Curcubăta Mică și frumusețea Țării Moților

După Arieșeni chiar înainte de Izlaz pe Valea Galbena, printre casele din Galbena, apoi pe un forestier se poate ieși pe drumul de creastă al Munților Bihorului. De cum drumul forestier iese din pădure se vede creasta galbenă, cu versanții aprinși în roșiatic de suflul toamnei mângâind tufișurile de afini. Toamna a început deja în munți la începutul lui septembrie, iar culorile ei apar pictate întâi pe pământ, pe ierburile și tufișurile născute de el, apoi în copacii aflați la începutul…

0 Comments

,,Scrisorile rupte’’ de Tagore, scrierea ca ruptură de natură și întoarcere la ea

,,Scrisorile rupte’’ sunt frânturi din Tagore scrise între timpul Occidentului creștin 1887-1894 și timpul bengalez 1297-1300. Uneori Tagore combina lunile și zilele bengaleze cu anii erei creștine ca și cum prin anii occidentali era prezentă dominația Imperiului Britanic dar lunile și zilele rămâneau bengaleze. Dominația Imperiului englez este prezentă în treacăt în scrisorile lui Tagore, autorul disprețuindu-i pe indienii care imită habitatul englez pentru a le intra în grații, pentru a se integra în "înalta" societate engleză, disprețuindu-i mai ales pe…

1 Comment

Rosario Assunto despre spațiul verde ca surogat al peisajului și efect al utilitarismului distrugător

Spațiul verde este un biet petec verde strecurat printre construcțiile, ce alungă peisajul împingându-l odată cu blocurile, vilele, mall-urile, fabricile...atât de utile omului. Utilitarismul cotropește peisajul și păstrează fărâme din el printre construcțiile unde oamenii stau unii peste ceilalți, fiecare în cutiuța/cușca lui utilă. Uneori omul urbanizat se poate re-crea după atâta viață utilă, aparent benefică, dar se pare distrugătoare, după cum ne vorbește limba mai inteligentă decât noi. Cum spune un înțelept din secolul XX limba vorbește prin noi și…

2 Comments

Trandafiri și vin în poezia lui Omar Khayyam

Trandafirul, vinul și poemele lui Khayyam au devenit legendare. O legendă persană  spune că trandafirul de o frumusețe fără seamăn prin culoarea sa azurie îi ,,vorbi’’ privighetoarei ce era îndrăgostită de el, dar privighetoarea fiind mută nu i-a răspuns, astfel trandafirul s-a înfuriat rămânând și el mut. Rugile privighetoarei către Creator pentru a-i da glas s-au transformat în cântece de o nemaiauzită frumusețe.  Dar trandafirul a rămas neclintit în tăcerea lui. Privighetoarea s-a retras îndurerată. Peste noapte trandafirul a plâns cuprins…

0 Comments

Să intrăm în ,,eroicele avânturi’’ (Gl’ Heroici Furori) ale lui Giordano Bruno

Avânturile eroice sunt avânturile către înălțimi prin iubire, cunoaștere și creație. Furore sau mania trimit la acele stări asemănătoare, precum: ,,o nebună beție’’, nebunia divină, inspirația și frenezia creatoare, nebunia și posedarea iubitorului înflăcărat, însuflețit de către iubirea sa pentru ceva sau cineva, entuziasmul ce cuprinde intelectul, sfera afectivă dar și trupul. Acest entuziasm pare să fie mai mult decât ce se manifestă prin intelect, stări afective sau prin trup, iar ivirea sa este de niciunde. În ,,Ion’’, Platon vorbește despre:…

0 Comments

Istoria iubirii lui Simon May sau a căutărilor înrădăcinării ontologice

Iubirea platonică și Eros ca drum spre absolut Statuia lui Platon din Atena, Grecia. În Grecia Antică, iubirea a fost interpretată atât ca forță fundamentală a universului (Empedocle), a cărei dominație asupra luptei le permite celor patru elemente (pământ, aer, foc și apă) să se unească, cât și ca forță demonică ce are capacitatea de a-i afecta pe oameni și pe zei deopotrivă (după cum afirma Corul din „Antigona”). Iubirea are ca scop recăpătarea stării primordiale, a unității pierdute (mitul lui…

1 Comment

Giovanni Reale îndemnându-ne către ,,Înțelepciunea antică’’ pe noi cei supuși celor 10 măști ale nihilismului

Îndemnurile mele sunt medicamente utile, nu vindecă bubele, dar le împiedică să se întindă, spune Seneca. Ele sunt îndemnuri pentru bubele sufletului, suflet fără de care omul nu poate fi întru totul sănătos. Are omul doar trupul sănătos? E doar un nebun ce delirează. Pentru sufletul său bolnav, mângâierile filosofiei au fost cele care l-au sculat pe Seneca din patul unde bolea. Reale vrea să readucă înțelepciunea antică în cenușa prezentului, dar sclipirile filosofiei cărora Seneca le datorează viața, nu sunt…

1 Comment

‚‚Ființă și Frumusețe’’ la Abelardo Lobato sau întoarcerea la kalofania ființei

Norul este. Copacul este. Fluturele este. Omul este. Racheta este. Universul este. Dumnezeu este. Frumusețea este. Acest ‚‚este‘‘, ființa ca ființă, existența ca existență, este atât de neglijat în viața obișnuită, deși apare ca subzistența a toate care sunt, au fost și vor fi. Chiar și neglijența are nevoie de ‚‚a fi’’. Această ființă este frumoasă? Este-le este frumos? Frumusețea pe care noi o legăm îndeobște de ceva sensibil sau moral, frumosul provocator de o plăcere și bucurie subiectivă, frumusețea poate…

7 Comments

‚‚Manfred’’ sau iubirea dincolo de moarte la Byron, Manfred al lui Tchaikovsky, Manfred/Tchaikovsky la Ken Russell

Manfred luptă cu moartea destinată umanității și iubirii, el vrând să o cheme dintre morți pe iubita sa Astarteea. Iubirea și vinovăția îi mistuie viața dedicată cunoașterii, o cunoaștere folosită pentru a dobândi putere asupra lumii spiritelor, lumii celeilalte, unde este și spiritul iubitei Astarteea. O taină gravă planează asupra iubirii lui Manfred: Astarteea fiind de același sânge cu Manfred, cu sânge nobil ca al lui, probabil rudă cu el sau chiar un sacrificiu ascuns închinat cunoașterii, sacrificarea Astarteii pentru a…

0 Comments