Franco Volpi și ,,Nihilismul’’: de la Stirner și Nietzsche la Heidegger și Severino

,,Nihilistul este un om care nu se înclină înaintea nici unei autorități, care nu crede în nici un principiu necontrolat, indiferent de stima ce o poartă ceilalți pentru acel principiu’’, spune Turgheniev printr-un personaj din ,,Părinți și copii’’. Bazarov, eroul lui Turgheniev, este omul nou, negator al ordinii existente, eroul al timpului, luptător cu tradiția și valorile pentru a-și îndeplini misiunea socială. Turgheniev nu este inventatorul termenului de nihilist, în schimb a fost popularizatorul lui. ,,Republica drepturilor omului nu este nici…

0 Comments

Wood wide web: Macfarlane despre copaci, ciuperci și puhpowee

Ca și Wohlleben, Macfarlane se dedică în ,,Lumea de sub noi’’ și cercetării pământului în care copacii își înfig rădăcinile. În anii 1990, cercetătoarea Suzanne Simard descoperă că mestecenii  de hârtie scoși dintre puieții de pini Douglas au provocat îmbolnăvirea și moartea pinilor. Scoaterea mestecenilor s-a făcut după tradiționala rărire prin care plantele dăunătoare (mestecenii de hârtie) furau resursele pinilor douglas în concurența pentru ele. A se observa limbajul economic: concurență pentru resurse. Care se va schimba în: mestecenii de hârtie…

0 Comments

Dmitri Merejkovski despre ,,Rusia bolnavă’’

În Rusia este o ,,teribilă voință de coborâre’’, rușii se cred poporul noii Rome purtători de Hristos dar de fapt ei sunt vânzătorii de Hristos, Rusia nu este învierea celei de a treia Rome, ci un mort care bocănește în capacul sicriului. Rusia este înmormântată de rușii, care aruncă țărână pe ea pumn după pumn, până s-a făcut o movilă și o cruce. Rusia este o sămânță ce putrezește, nu moare pentru a învia. După Revoluția din 1905, cuvintele lui Merejkovski…

0 Comments

Mussolini marxistul, ,,fascio d’azione rivoluzionaria’’ formată de socialiști, ,,aceasta este viața care fierbe, care izbucnește’’ (D’Annunzio) sau  revoluția fascismului italian de la o erezie socialistă la ,,totul pentru stat’’

În 1912, când Italia își extindea teritoriul prin cucerirea Libiei, socialistul radical și revoluționar Benito Mussolini a contribuit prin retorica sa la excluderea din partid a socialiștilor moderați apropiați prim-ministrului Giolitti. Mussolini devenea astfel directorul ziarului socialist ,,Avanti!’’ și câștiga alături de socialiștii radicali alegerile din 1913. Frica de socialism a resuscitat conservatorii și naționaliștii, îngropând liberalismul italian și liberalismul lui Giolitti deși acesta fusese victorios în războiul de cucerire a Libiei din cadrul războiului italo-turc. O mișcare de reînnoire culturală…

2 Comments

,,Fascismul în epoca sa’’: Nolte despre Action Française și Maurras

Socotind apariția marxismului în prelungirea Revoluției Franceze, iar fascismul fiind antimarxist, fasciștii au polemizat și luptat contra tradiției revoluționare, tradiție având ca origine Revoluția Franceză din 1789. Pentru Mussolini doctrina fascismului trebuie construită contra acestei tradiții revoluționare în care Lenin și revoluționarii comuniști se includeau. În curentul contrarevoluționar este inclus și Charles Maurras, el situându-se în continuarea predecesorilor săi: de Maistre, Comte, Renan, Taine... Joseph de Maistre consideră Revoluția Franceză radical malignă și respingătoare, diabolică, înlocuind regnum dei cu regnum hominis.…

1 Comment

,,Fascismul în epoca sa’’ de Ernst Nolte

Introducere: mișcări, periodizări, înrudirea cu bolșevismul, relația cu Biserica, caracteristici, definiție Fascismul este un antimarxism, ce a urmărit nimicirea adversarului, având o ideologie opusă dar și învecinată, uneori îmbibată cu ideile adversarului, așa cum metodele au fost similare, dar și transformate, însă fără a depăși afirmarea și autonomia națională. Fascismul nu s-a vrut internaționalist, cum s-a vrut comunismul afectat de fracțiunile naționale în timpul Primului Război Mondial. Fascismul era văzut de unii ca reacționar, de alții ca revoluționar. Astfel, Armand Călinescu…

6 Comments

Experiențe carcerale în România Comunistă (vol. 1): rezistența spirituală în ,,mașina de măcinat oamenii’’ și efectele măcinișului în prezent

,,Da’ așa atmosferă ca la noi nu exista...Bună...Ce dracu’ o fi avut popa acela, eu nu pot să știu...O liniște și...cum să spui io? O atmosferă...ce nu exista...Și ne împărtășea în fiecare  zi, pe la zece așa. Și era o atmosferă extraordinar de bună...’’. Așa descrie Nicolae Munteanu atmosfera din celula 98 de la închisoarea comunistă din Gherla, unde era ,,moarte de om’’ în 1958.  Arestat și condamnat pentru ,,acte de teroare’’ pentru că la vârsta de 23 de ani, țăranul…

0 Comments

Cioran despre ,,istorie și utopie’’, alături de scrisoarea unui prieten îndepărtat (Noica)

Am devenit helveți, domesticiți și sortiți mediocrității pentru totdeauna, elvețienizarea țărilor, ca posibilitate neatrăgătoare pentru Cioran, s-a produs (pp. 28, 44). Ultimele luni epidemice ne-au arătat-o. Elveția este complacere și afundare în igienă, în platitudine, în idolatria omului, cu sănătatea lui imperială și cultul legilor, ce-o protejează. Imperiul, civilizația occidentală, Estul Europei și Rusia Dar Cioran este atras de popoarele lipsite de scrupul, nesățioase, gata să le devoreze pe celelalte, să calce în picioare valorile ce stau în calea victoriei lor.…

1 Comment

Jaspers despre ‚‚Nietzsche und das Christentum’’ (Nietzsche și creștinismul)

El părăsește orice sălaș al gândirii, orice siguranță a adevărurilor, a minciunilor necesare vieții, el îndrăznește să lipsească existența de temeiuri, siguranța lor fără de care nu putem trăi în liniște. El se expune oricărei primejdioase dezvăluiri a ceea ce pare un adevăr pentru indivizi, grupuri, popoare. El nu cunoaște liniștea unui adevăr, ci mereu bifurcația înțelegerii, multiperspectivismul asupra lucrurilor. El este wagnerian, nihilist, profet și le respinge pe toate. El vrea pe cel opus să-l transforme în sine și în…

6 Comments

O poveste de secol XIX a filologului Ernest Renan despre “viața lui Iisus”

‘‘Dacă Iisus ar reveni printre noi, el ar recunoaște ca discipoli nu pe cei care pretind că-l cuprind în întregime în câteva fraze din catehism, ci pe cei care lucrează pentru a-l continua’’(pp. 278-279). Să fie această credință dinspre sfârșitul cărții, una de autojustificare? Probabil anticipând scandalizarea multor credincioși declarați, și nu numai, din cauza cărții lui? Specialistul în limbi orientale și călătorul Ernest Renan  vrea să povestească viața unui om, a unui om extraordinar, dar a unui om, viață contopită…

0 Comments