Primul articol în cadrul căruia am avut parte de un invitat poartă numele de „O lecție de viață, relatată de Ernest Hemingway: „Bătrânul și marea„”. Seria acestor articole continuă, de această dată alături de Andrei Belcin, subiectul principal fiind romanul intitulat „Mama Noapte”, scris de către Kurt Vonnegut. Vă doresc lectură plăcută!
Andrei Belcin (invitat):
„Nu sentimentul de vinovăție mă înghețase. Mă autoeducasem să nu încerc niciodată acest sentiment. Nu înfricoșătorul sentiment al pierderii suferite mă înghețase. Mă autoeducasem să nu râvnesc la nimic. Nu detestarea morții mă înghețase. Mă autoeducasem să mă gândesc la moarte ca la un prieten. Nu furia sfâșietoare împotrivă nedreptății mă înghețase. Mă autoeducasem să accept că pentru ființa umană a caută recompense și pedepse drepte e totuna cu a căuta acul în carul cu fân. Nu gândul că nimeni nu mă iubea mă înghețase. Mă autoeducasem să mă descurc fără dragoste. Nu gândul că Dumnezeu era neîndurător mă înghețase. Mă autoeducasem să nu aștept nimic de la El. Ceea ce mă înghețase era faptul că nu aveam absolut nici un motiv să pornesc în vreo direcție anume.” Este doar una din confesiunile lu Howard W. Campbell, Jr. relatate în opera lui Kurt Vonnegut “Mama Noapte” (1966).
Lucrarea sa prezintă viața unui spion american care, pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial, efectuează propagandă nazistă prin intermediul unei emisiuni radio difuzată în Germania. Prin această cale este totuși capabil să trimită mesaje cifrate statului american. Personajul lui Vonnegut este unul foarte proteic, iar protagonistul, prin prismă căruia sunt relatate evenimentele, suferă schimbări dramatice pe tot parcursul operei.
Acțiunea este împărțită în două secțiuni temporale: prezentul, în care Howard este împrejmuit de pereții unei închisori israeliene, moment ce se petrece la 15 ani după cel de-al Doilea Război Mondial, și trecutul ce este prezentat în jurnalul personajului. Această relatare constă în prezentarea evenimentelor ce s-au petrecut după terminarea războiului, făcând din Howard W. Campbell Jr. o victimă indirectă a masacrului mondial, fiind considerat un criminal de război. Perspectiva sa este schimbătoarea și alterată de experiențele trăite de acesta, experiențe ce îi amenință până și viața în unele momente, experiențe ce îi pun la îndoială luciditatea și îi denaturează până și condiția sa umană: „Omul din mine care a vrut să spună adevărul a fost transformat într-un specialist în minciuni. îndrăgostitul din mine s-a transformat într-un autor de pornografie! Artistul din mine a fost transformat într-o hidoșenie cum rar i-a fost dat omenirii să vadă.”
Opera lui Kurt Vonnegut este una controversată, diferită de romanele clasice de război, în care veți putea urmări degradarea unei minți umane, veți putea găsi o scurtă poveste de dragoste și totodată o satiră necruțătoare la adresa războiului și a condiției umane.
Radu Mihai:
Ororile pe care omul a fost nevoit să le îndure, atât pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial, cât și după încheierea acestuia, sunt relatate prin ochii lui Howard W. Campbell Jr., spion american ce se ocupa cu propaganda nazistă pe parcursul anilor de război, renegat, criminal de război și personaj principal al romanului „Mama Noapte”.
Howard duce o luptă interioară pe parcursul celei de a doua conflagrații mondiale, între dorința sa de supraviețuire și lucrurile pe care este nevoit să le ducă la capăt pentru a rămâne în viață. Această luptă îl lipsește de sentimente, motiv pentru care, în ciuda dorinței de supraviețuire, devine o mașină ce își așteaptă fără teamă sfârșitul inevitabil.
Experiența de viață a acestui spion american demonstrează cât de periculoasă poate fi încrederea acordată oamenilor, chiar și în momentul în care consideri că știi totul despre aceștia. Totodată, această experiență dovedește că soarta propriei vieți se poate afla în mâinile altor persoane, având șansa ca finalul ei să fie decis de puterea fizică, psihică și socială a acestora.
Destinul îi oferă lui Howard posibilitatea de a vedea că lipsa încrederii în sine poate provoca repercursiuni grave asupra propriului viitor, mai ales în momentul în care pasiunea sa de o viață – scrisul – se dovedește a fi extrem de apreciată, sub numele unui alt autor, în cealaltă parte a lumii.
Finalul acestei opere se află în strânsă legătură cu imprevizibilitatea evenimentelor din viața de zi cu zi a lui Campbell, dovedindu-i, pe lângă cele relatate în rândurile anterioare, că speranța nu trebuie pierdută niciodată.
Surse foto: www.amazon.com
en.wikipedia.org
alchemicalarchives.blogspot.com
