Pacienții cu o priveliște verde au nevoie de mai puțin timp pentru recuperare, fiind externați mai repede față de cei lipsiți de o priveliște verde. Chiar și simpla expunere la imagini cu verdele nesfârșit al pădurilor a dus la o însănătoșire mai rapidă a celor de la terapie intensivă. Nici nu este nevoie uneori așadar de întreaga realitate a pădurii pentru ca mintea și corpul să reacționeze pozitiv, când ,,se află’’ în natura verde. Este ca o refacere a legăturii pierdute cu natura, cum spune Wohlleben.
În multele zile de stat în pat datorită crizelor renale, Roger Ulrich a fost ajutat de privirea unui pin mare din fața ferestrei sale. El a studiat legătura dintre priveliștea din fața ferestrei pacienților și recuperarea lor. Așa cum intuim deja, transpunerea și trăirea absorbită în peisaj este ca o formă de meditație, sprijin pentru recuperarea fizică și mentală.
Dacă Buddha a găsit iluminarea sub un copac, cercetătorii au arătat că absorbirea într-un decor natural provoacă un avantaj cognitiv măsurabil precum dezvoltarea abilității de a rezolva probleme. Un studiu arată că oamenii își amintesc mai multe după o plimbare printre copaci decât pe străzi. În sol există o bacterie, Mycobacterium vaccae, inspirată de cei care se plimbă prin pădure. Această bacterie a îmbunătățit calitatea vieții unor pacienți, aceștia devenind mai energici, mai optimiști, cu o funcționare cognitivă ameliorată, chiar dacă erau bolnavi de cancer pulmonar. Chiar și săpatul în grădină sau consumarea unei legume scoase din pământ provoacă ingerarea acestei bacterii, care după alt studiu, are efecte antidepresive stimulând neuronii asociați și cu sistemul imunitar.
Binele provocat de mărirea unui salariu sau de căsătorie este depășit de efectul produs asupra omului de copaci și de spațiile verzi, susține un studiu dintr-o universitate engleză. Un alt studiu constata că londonezii cu locuințele împânzite de copaci au primit mai puține rețete decât cei care locuiau în ceea ce eu numesc: cavouri, adică străzi fără copaci sau cu puțini copaci. Sunt o mulțime de străzi- cavouri în orașele românești. Nu este de mirare că rumânii se îndoapă cu tone de pastile făcând cozi la farmacii și medicii de familie. De la despărțirea de ,,fratele codru’’, rumânul a ajuns ipohondru domiciliat pe străzile-cavouri cu asfalt, ciment, garduri înalte și atât.
Conexiunile dintre cazurile de diabet, de hipertensiune și prezența copacilor în habitatul bolnavilor au fost studiate de cercetători canadieni, americani și australieni. Studiile indică faptul că numărul mare de copaci este conexat cu un număr scăzut de diabetici și de hipertensivi printre locuitorii străzilor vii și verzi. Plimbarea în pădure este eficace când simțurile sunt prinse și absorbite de cântecele păsărilor, de foșnetul crengilor, de lumina soarelui răzbătând printre nuanțele de verde și prin densitatea întunecoasă, de miresmele copacilor, de atingerea trunchiurilor, de întinderea pe pământ, de cufundarea mâinilor sau picioarelor într-un pârâu, rezonând la mișcarea lină a frunzelor. Plimbarea agale cu mintea și simțurile deschise, concentrarea pe respirație și relaxarea mușchilor, pe priveliște și pe sunetele pădurii, sunt activități aparținând îmbăierii în natură. Mâncatul în natură, fiind atenți la plantele otrăvitoare, observarea plantelor, îmbăiatul la izvoarele termale, sunt și ele componente ale practicii shinrin-yoku.
În lipsa pădurilor, Qing Li reamintește de parcuri, de copacii strecurați printre clădiri. De la faimoasa grădină a lui Cirus cel Mare de acum 2 milenii jumătate până în prezent, ,,spațiile verzi’’ și grădinile publice sau private rămân surogate pentru păduri și îmbăierea din ele. Chiar și aromaterapia este de apreciat ca înlocuitoare pentru miresmele binefăcătoare ale pădurii.
În cadrul unui studiu, după folosirea uleiurilor esențiale în secțiile unui spital, procentul celor care se simțeau mai bine la locul de munca a crescut cu 58%, numărul celor care se simțeau mai energizați s-a dublat, iar procentul celor care se declarau foarte des stresați la locul de muncă a scăzut cu 3%, 84% apreciind aromaterapia ca o cauză a îmbunătățirii activităților de la locul de muncă. Terpenele din fitoncidele emise de plante ca să se apere stimulează activitatea sistemului imunitar adică a celulelor ucigașe (NK).
În studiul efectuat de Qing Li, activitatea celulelor NK dublându-se după îmbăieri în pădure de 3 zile consecutive. Efectul stimulativ al celor 3 zile de îmbăiere în pădure asupra sistemului imunitar durând 30 de zile. Așa încât, când miroase a mărar, a lămâie, a pin, a busuioc, a rășină, bucurați-vă de terpenele din fitoncide, ce nu sunt doar pentru a înmiresma simțurile noastre!
Dr. Qing Li își duce studenții mediciniști la îmbăieri în pădure pentru că în Japonia, dar și în alte țări, sunt baze terapeutice silvice cu poteci marcate pentru astfel de îmbăieri. Ceva precum potecile tematice de la noi, dar nu numai atât. Drumurile terapeutice pentru practicarea shinrin-yoku se alătură îndrumătorilor, terapeuților sau managerilor silvici.
Din America în Noua Zeelandă se recomandă rețete medicale verzi pentru oameni cu afecțiuni de la depresie la diabet, fiindu-le recomandate călătoriile, petrecerea timpului în păduri sau în parcurile naționale.
Qing Li reamintește de recuperarea educației copiilor în natură, educație abandonată de excesele ocrotirii și ,,siguranței’’ copilului. Dacă lăsăm copiii să se ducă în pădure, mâine vor fi adulții care o vor ocroti, afirmă doctorul japonez. Pentru că ,,sănătatea noastră și sănătatea pădurii merg mână în mână. Când copacii mor, murim și noi. Dacă pădurile noastre nu sunt sănătoase, nici noi nu suntem. Nu poți avea o populație sănătoasă fără păduri sănătoase’’.
Relaționarea cu natura în general și cu plantele în special este una multidimensională la Qing Li. Primele pagini ale cărții ne reamintesc de un lucru esențial: natura ca inspiratoare a artei, a poeziei, a filosofiei, natura sacralizată, iar pentru omul de știință natura studiată științific pentru a încerca însănătoșirea omului bolnav în civilizație, căruia spitalul și remediile științifice nu-i sunt suficiente. Nu-i sunt suficiente, pentru că boala vieții lui nu este doar organică. Shinrin-yoku, îmbăierea în pădure, poate fi practicată pe miile de kilometri de poteci și de drumuri din țara noastră, printre copacii uriași reunind omul cu natura, cerul cu pământul.
scris de Cătălin Spătaru
Dr. Qing Li, Pădurea care vindecă: Shinrin-Yoku – metoda japoneză pentru o viață lungă și fericită, trad. din engleză Lidia Grădinaru, Lifestyle Publishing, București, 2019, pp. 1-9, 83-86, 91, 99-100, 102-103, 105-106, 111-113, 115-116, 121, 125-127, 135-140, 143, 278, 282, 301
surse imagini: proprie, youtube.com, ar-mag.fr
