Laogai și pseudo-bună-starea noastră

Tristă este ignoranța limitată la ,,bucuriile vieții’’ provocate de locuința proprie, automobilul personal, sarmalele delicioase din farfurie, ceaiul aromat din ceașcă, laptopul din brațe, cadourile de sub brad și atâtea lucruri minunate umplând goliciunea existenței, când aceste minunate lucruri sunt produse sau au ingrediente produse de oamenii necunoscuți din Laogai. Muncesc 40 de ore pe săptămână, am zile ,,libere’’, asigurare medicală, socială, de șomaj, atâtea beneficii meritate, cerute și de socialiști. De asemenea eu merit și lucrurile cumpărate produse în patria socialismului, China, lucruri produse de oamenii din Laogai, muncind ca în secolul XIX: 16-17 ore pe zi, în condiții mizerabile, fără plată. Laogai, gulagul din China, sistemul concentraționar constituit de comuniștii maoiști pentru a reforma omul prin muncă, are o istorie neîncheiată. Milioane de indezirabili, de ,,dușmani’’ ai statului comunist, chinezi nesupuși, budiști tibetani, uiguri musulmani etc., sunt re-formați în Laogai prin muncă. Produsele din Laogai au ajuns în Occident, în Europa, nu numai în ultimele decenii dar cu siguranță și în prezent. În ,,Not for sale…’’ sunt enumerate țări europene unde se știe că au ajuns produsele din Laogai.

Europa și Laogai

În 2007, Bundestag-ul susține o rezoluție prin care condamnă sistemul Laogai și evident produsele ieftine cu care China cucerește consumatorul european. China are atitudinea potrivită unui stat comunist: ,,neamestecul în treburile interne’’, același refren cântat și în regimul ceaușist. În Parlamentul European și cel italian au fost rezoluții asemănătoare. Cu ce efecte? Probabil produsele din Laogai sunt în continuare în viața noastră, ,,bucurându-ne’’ de ele.  Ca să rezolvi o problemă îi schimbi denumirea și o faci secret de stat, iar China schimbă numele Laogai în ceva care se traduce cu numele de ,,închisoare’’, informațiile cu privire la Laogai fiind secretizate și sub protecția legii.

America de Nord și Laogai

Probabil se știau mai puține despre Laogai, oricum se știu puține, dacă nu exista un fost deținut în Laogai, Harry Wu, ce a fondat centrul de cercetare Laogai în SUA. După moartea lui Harry Wu rămân publicațiile fundației de cercetare a Laogai naufragiate în uriașa tăcere secretizată de colosul economic, colos fundamentat și pe suferința oamenilor din Laogai. Într-un proces din 2008, o firmă americană este dată în judecată pentru că vinde căni de cafea produse în Laogai. Lagărele Laogai fiind conexate cu firme, ce vând produsele fabricate de cei deținuți arbitrar de poliția chineză sau de conducătorii comuniști. Desigur cercetarea din cadrul procesului din SUA se lovește de ,,secretul de stat’’, ce ascunde bine ce se întâmplă în Laogai. Faptul că autoritățile chineze au tratat cu lejeritate fenomenul concentraționar Laogai încât cercetarea fundației lui Harry Wu a scos ușor la iveală conexiuni între produsele de pe piețele occidentale produse de indezirabilii din Laogai, arată cât de siguri sunt conducătorii comuniști chinezi că nu vor fi deranjați de liliputanii occidentali. Iar dacă apare vreun deranj, voalările viclene ale puterii de stat sunt suficiente pentru a aduce din nou tăcerea. Desigur jurnalismul nici de data aceasta nu și-a făcut datoria: să scrii că setul de cafea la care ții este produs de victimele puterii chineze, nu este prea comod și atrăgător. Tăcerea este mai bună când sunt prea multe chinezării în viața noastră. De ce să te gândești că locuințele cumpărate cu atâta efort au materiale cumpărate din China, materiale produse de ,,reformații prin muncă’’? Așa cum a fost în cazul cercetat din Canada. Mai bine să tăcem și să uităm.

Intelectualii europeni și Laogai

Nu ai cum să ceri prea multe de la noi, oamenii dependenți de consumul de chinezării, când chiar cei care teoretic gândesc cel mai mult, ferindu-se de iluziile existenței, se înclină obedienți în fața mirajului maoist al comunismului chinez. De la Sartre, Barthes, Althusser, Sollers, Kristeva, Foucault, Glucksmann, Badiou până la Perry Anderson, maolatria, sinofilia, susținerea marii primeniri comuniste din China, este o modă printre intelectualii dezamăgiți de insuccesele Rusiei sovietice, unii dintre marii intelectuali distanțându-se în trecerea timpului de acest miraj, alții precum Badiou sau Anderson susținând în continuare comunismul sau realizările revoluției chineze. În deceniile când ’telectualii consumau argumente futile mao- și sinofile, în Laogai, viețile oponenților statului comunist chinez, viețile oponenților imaginari, indezirabililor, erau măcinate în munca ,,reformatoare’’ din Laogai. O muncă productivă pentru companiile chineze, ce vindeau ușor produsele ieftine în țările europene sau în America de Nord, probabil și pe alte continente. Nici cei executați nu sunt nefolositori statului comunist: organele sănătoase sunt și ele vândute la prețuri mai ieftine. Un produs din Laogai, un rinichi din Laogai, secretele statului chinez sunt printre noi și în noi.

scris de Cătălin Spătaru

Surse:

Laogai Research Foundation, Not for sale: advertising forced labor products for illegal export, Washington DC, 2010

Laogai Research Foundation, Building on the backs of prisoners, Washington DC, 2011

Thierry Wolton, O istorie mondială a comunismului: încercare de investigare istorică, Vol. 3: Complicii, trad. Wilhelm Tauwinkl, Editura Humanitas, București, 2020, pp. 622-640