Alexandru R. Florian a fost asistent universitar la o catedră de socialism științific, a publicat cărți de propagandă comunistă, ceaușistă, marxist-leninistă. El a urmat calea tatălui său Radu Florian, ideolog și activist al partidului încă din 1948, anul de când începea exterminarea și jefuirea oponenților partidului. După cum spune Gabriel Andreescu: Radu Florian, un apropiat al cercului de comuniști (Brucan, Iliescu) veniți la putere în 1989, nu a fost uitat de tovarășii de front comunist, de front al socialismului internaționalist. Radu Florian a fost recompensat cu funcția de conducător al Institutului de Teorie Socială din 1991 până în 1999. Alexandru R. Florian a lucrat și el în Institut, rămânând sub ocrotirea PSD. Conform CV-ului său, Alexandru R. Florian a fost director al Institutului Social-Democrat (a se citi institutul socialist) în anii 1999-2004. Din 2004 sub oblăduire psd-isto-socialistă, Alexandru R. Florian a devenit director al Institutului ,,Elie Wiesel’’ pe care-l cârmuiește până în prezent.
Este foarte bine că la conducerea unui institut care cercetează Holocaustul se află un evreu, dar ce ne facem când avem de-a face cu un evreu comunist? Cum spunea istoricul Stelian Tănase, în cartea sa despre teroriștii evrei comuniști, ce au pus bomba în Senatul României, evreii cominterniști nu mai erau practic evrei, ei fiind rupți de tradițiile iudaice, de religie, aceștia folosind rudenia și limba în slujba revoluției proletare. Mai este un evreu un socialist internaționalist, ca Alexandru R. Florian, marele vânător de fasciști? Sau el este doar un comunist vopsit în socialist internaționalist vânător de fasciști?
Și de aici, ne putem pune două întrebări tulburătoare. Prima: oare înțelege Alexandru R. Florian mai bine exterminarea evreilor în Holocaust pentru că el prin adeziunea la revoluția socialistă a eliminat din el evreul religios și tradiționalist? A doua: nu este cel puțin ipocrit și cel mult nedrept, strigător de nedrept, ca un ideolog al unui stat criminal să se ocupe de criminali fasciști, antisemiți, de simboluri, nume, limbaje nepermise și altele de tipul acesta?
Propaganda comunistă
Cele două cărți din care voi extrage câteva mostre de propagandă comunistă și ceaușistă sunt: ,,Procesul integrării sociale’’, apărută în 1983 și ,,Cunoaștere și acțiune socială’’ apărută în 1987. Cele două cărți nu mai apar în ,,selecția’’ din actualul CV de pe pagina Institutului ,,Elie Wiesel’’, dar apar într-un CV, ce se mai află încă pe net. Probabil, după ce unii jurnaliști i-au analizat propaganda comunistă, omul nostru a renunțat cu greu la ele. Cu siguranță au folosit la constituirea vreunui punctaj de profesor sau cercetător.
Încă de la începutul cărții despre integrarea socială, Florian ne citează cuvântarea lui Ceaușescu la congresul PCR, despre progresul României, integrarea socială făcându-se pe bazele dinamice stabilite de PCR, comentează Florian. Funcționalitatea sistemului va materializa hotărârile congresului PCR. Socialismul prin revoluția socialistă a construit prima orânduire socială, rezultat al acțiunii conștiente depuse de clasele sociale, el a rezolvat procese sociale ale revoluției industriale. Singura formațiune construită pe baza determinismului social și a cunoașterii mecanismelor sociale este sistemul socialist, iar programul PCR indică modalitățile de accelerare a construirii socialismului în țara noastră. Florian vorbește de ,,integrarea culturală’’ ce are ca scop formarea unei ,,culturi axate pe valorile umanismului socialist’’. Ce stranie asemănare cu integrarea de azi a străinilor, minorităților etc., într-o societatea ,,multiculturală’’. Azi însă nu mai avem explicit un umanism socialist, avem umanism secular, post-, prost-, transumanism… Oricum integrarea de azi are același sens progresist ca integrarea socialistă: integrarea culturală este depășirea tensiunii cu valorile mediului social anacronic (adică valorile religioșilor, pupătorilor de moaște, superstițioșilor, naționaliștilor, extremiștilor, radicalilor, porcilor de legionari etc.) și ajungerea la ,,noua societate care se construiește’’. Chiar credeam că mă voi plictisi de moarte de cărțile lui Florian, și când colo, sunt atât de actuale! Nimic nou sub soare!
În ,,Cunoaștere și acțiune socială’’, Florian urmează sarcina trasată de tovarășul Ceaușescu de a include în activitatea ideologică studiul filosofiei marxist-leniniste. Tovarășul Florian scrie că Partidul Comunist Român a fost singura forță politică capabilă să ofere o ,,alternativă democratică’’ la dictatura lui Antonescu. Adică nu țărăniștii, nu liberalii, nu, alternativa adevărată a fost democrația populară/socialistă a comuniștilor cu exterminări, procese, represiune, jefuirea săracilor cu două mârțoage băgate în colectiv până la jefuirea proprietarilor de firme. În timp ce legionarii i-au jefuit cu precădere pe evrei, comuniștii i-au jefuit pe toți proprietarii pentru a construi modul de producție socialist. Florian citează masiv din Nicolae Ceaușescu, spunând că formarea democrației socialiste înseamnă o renunțare la dictatura proletariatului, că este de fapt o democrație muncitorească și revoluționară. Revoluția fiind propaganda de îndoctrinare ideologică care aduce adeziunea, integrarea, consensul, nefiind nevoie de dictatura proletariatului sau de instrumente totalitare. Aceasta a făcut Alexandru R. Florian, aceasta face și acum: propagandă ideologică pentru adeziune, consens, integrare.
Director al Institutului ,,Elie Wiesel’’
Campania lui Florian de a șterge numele intelectualului Mircea Vulcănescu a avut până acum succes. Din 2017, primarul psd-ist Băluță și consiliul sectorului 4 înroșit de psd-iștii ocrotitori ai lui Florian au șters numele ,,criminalului de război’’ Mircea Vulcănescu din titlul unui liceu. A fost doar începutul luptei antifasciste, fiindcă ei au dus o luptă grea timp de 6 ani, iar pe 2023, administratorii obedienți ai liceului s-au executat spre bucuria lui Băluță, cel cu 100 de conturi de FB ce-i aduc elogii. Cine aduce în discuție complexitatea trecutului plătește, precum Gabriel Andreescu pedepsit de marea școală națională socialistă progresistă în (an)alfabetizare numită SNSPA. Următoarea țintă: bustul lui Mircea Vulcănescu în jurul căruia s-a lăsat cu scandal.
Susținere pentru Florian: cazul istoricului și politicianului ,,liberal’’ Alexandru Muraru
Marele istoric Alexandru Muraru, ce se numește liberal, deplânge ,,cârdășia’’ psd-isto-aur-istă de salvare a bustului lui Vulcănescu, probabil un fel de frică a pseudo-liberalului de a nu fi părăsit de camarazii socialiști și înlăturat de la puterea îmbătătoare. Oare de cârdășia pseudo-liberalilor cu partidul socialist care a omorât oameni la mineriada din 1990, care a bătut mulțimile pe celebrul 10 august, care a exterminat bătrânii în aziluri, care nu este în stare să dea apă la peste 600 de localități, de această cârdășie ,,marele istoric’’ o fi uitat? Ce ar zice Câmpeanu de cârdășia ,,liberalilor’’ cu socialiștii? Citind articolul lui și acuzarea adusă lui Mircea Vulcănescu, marele istoric nu poate demonstra culpa criminală a lui Vulcănescu, doar pe cea politică și pe cea a impasibilității lui Vulcănescu în fața suferinței evreilor. Impasibilitate de care-l acuz și eu pe Muraru, ca fiind complicele unui partid criminal numit PSD, el fiind un serv al regimului exterminator de bătrâni în azilurile groazei, al regimului care nu este în stare să dea apă la sute de localități, aliat cu partidul care a bătut mulțimile pe 10 august, care a ucis oameni în 13-15 iunie înscenând o lovitură de stat legionară.
Acest politician ,,liberal’’ ipocrit, acest istoric cu memorie selectivă, care vrea să dea jos bustul lui Mircea Vulcănescu pentru a ne asuma trecutul, vede ca imposibilă rămânerea la catedră a unor profesori care vorbesc pozitiv despre criminali sau ca indezirabilă omagierea criminalilor trecutului cu busturi și cu străzi.
Tovarășul Muraru, camarad al criminalilor psd-iști, uită de bustul lui Armand Călinescu și de străzile Armand Călinescu, Armand Călinescu care a împușcat muncitori la grevele muncitorilor din februarie 1933, după ce li s-au tăiat salariile! După ce li s-au tăiat salariile au mai fost și bătuți și împușcați. Armand Călinescu era subsecretar de stat la interne și avea în subordine criminalii, care au tras în muncitori, a fost de acord să omoare muncitori pentru că așa înțelegea el să-și facă datoria față de patrie. Așa a scris el în ,,Însemnările politice’’. Mircea Vulcănescu nu avea decizie în lanțul criminal, era subsecretar la finanțe, chiar dacă a fost complice la jefuirea evreilor. Oricum un istoric mare ca pseudo-liberalul Muraru ar fi adus ,,documentele’’ complicității lui Vulcănescu, el doar pomenește de ele.
Apoi ce ar zice tovarășul Muraru de cei 29 de muncitori împușcați de guvernul Maniu la Lupeni? Dăm jos și bustul criminalului Maniu? Ștergem numele lui de pe străzi? Dar morții fără număr de care pomenește Armand Călinescu când discută intervenția brutală a oamenilor în uniforme împotriva ,,stiliștilor’’. Pentru acele crime, ce bust sau ce nume de stradă cu mare politician criminal mai ștergem? (în septembrie 1936 când au fost omorâți ,,stiliștii” era prim-ministru, liberalul Tătărescu)
Ceea ce putem să învățăm din memoria selectivă a unor politicieni ca Muraru este faptul că ei ascund teribil de bine cine sunt cei mai mari criminali: guvernanții democrați și antidemocrați. Statul este cel mai mare criminal. Vulcănescu sau Muraru sunt biete rotițe în aparatul lui ticălos. Un Muraru sau un Florian nu fac decât să ne arate criminalitatea, nedreptatea, ticăloșia unora pentru a-și ascunde propria mizerie și ticăloșie, propriile complicități cu criminalii istoriei. Dacă este să luăm la control toate faptele politicienilor nu mai rămâne nici un bust pe soclu.
Continuarea luptei lui Florian
Dacă nu a reușit cu bustul și nici cu strada, în trecerea anilor, Florian nu a renunțat. Să-i recunoaștem perseverența de activist de partid. Cu ocazia recentei înscenări a întoarcerii legionarilor, după cea din 13-15 iunie 1990, Florian este invitat de site-ul de știri ,,progresist’’ și ,,independent’’ G4media să-și spună părerea despre întoarcerea fantomelor fasciste, iar Florian își dezvăluie din nou planul următorului cincinal de eliminare a fasciștilor. Recent, perseverența lui a fost răsplătită: el are chiar o hotărâre judecătorească de schimbare a numelui străzii Mircea Vulcănescu din București, pe care stânga ,,europeană’’ (psdpnlusr) o va pune în aplicare cu ,,bucurie’’.
Coordonator de manual
Ca orice manual de istorie, și manualul despre Holocaust este criticabil. Deși manualul este scris de autori supervizați de doctori, nu pot să nu remarc lipsa de documentare a autorilor. Primul guvern antisemit a fost Goga-Cuza, spun autorii manualului. Oare nu au răsfoit memoriile lui Filderman, pomenit de altfel în manual, conducătorului unei organizații evreiești și probabil cel mai perseverent evreu în demersurile sale politice de a apăra populația evreiască. Filderman spune: ,,tot ce poate fi spus despre guvernul Tătărescu este că, din dorință sau din lașitate, a fost complice al naziștilor…legile și decretele au lovit profund împotriva angajării evreilor’’ (vol. 1, p. 487). Deci autorii și coordonatorul Florian, care știe mai mult marxism-leninism decât istorie interbelică, ar trebui să se mai documenteze. Dar bănuim de ce se evită discuția despre guvernul liberal Tătărescu. Și marele istoric și marele liberal Alexandru Muraru știe.
Apoi, problema cauzelor antisemitismului este tratată cum tratează românii votul, judecătorii Constituția, Georgescu economia și Lenuța Lasconi educația. De fapt, autorii manualului nici nu le tratează, lăsând impresia că românii erau niște tâmpi antisemiți, iar evreii comuniști care puneau bomba în Senatul României nu existau, nu avea nici o relevanță faptul că firmele din România erau deținute în unele regiuni uneori în majoritate largă de evrei, unele facultăți aveau studenți evrei majoritari etc. Astfel de cauze nu există pentru un posibil antisemitism. Greșeală de înțelegere se găsește și la antisemitul care afirmă legătură puternică între evrei și comunism, dar și la autorul de manual, care tratează chestiunea legăturii comunism-evrei ca fiind doar o ficțiune din mintea antisemiților. Poate autorii își fac timp și citesc cartea lui Stelian Tănase despre evreii teroriști bolșevici ce au acționat în țara noastră plus cărțile scoase la Institutul de Studiul Totalitarismului despre comuniști și mișcările de dreapta.
La fel, și când se vorbește de pretextul ,,nopții de cristal’’, clar un pretext, ne întrebăm: atentatul de cine fusese făcut? Răspunsul: de un evreu. Manualul nu pomenește nimic, autorii tac mâlc, cum ar putea să scrie ceva despre împușcarea diplomatului german, ar provoca vreo idee în capetelor goale ale elevilor când ar afla că evreul Grynszpan avea 17 ani și înainte de a-l împușca pe german i-a adresat cuvinte insultătoare făcându-l vinovat pentru persecutarea evreilor! Cu asemenea omisiuni, un adolescent curios și critic nu o să creadă prea mult în veridicitatea manualului.
Despre victimele din timpul rebeliunii legionare, autorii vorbesc de 125 de evrei morți, evreul Matatias Carp vorbește de 120 în ,,Cartea neagră a suferințelor evreilor din România’’ (p. 25), carte publicată în 1946 cu material colectat încă din 1940. Într-adevăr raportul publicat cu sprijinul și din inițiativa președintelui criminal Ion Iliescu vorbește de 125 de morți. Dar în ,,Raport Final’’, la pp. 9-15 unde este cuvântarea tovarășului Iliescu, tovarășul aparatcik vorbește tot de 120 de evrei omorâți în timpul rebeliunii legionare.
Iliescu și Florian
Pe când Alexandru R. Florian era conducător al Institutului social-democrat, în 2003, la inițiativa președintelui României Ion Iliescu, care a omorât 6 oameni la mineriada din 13-15 iunie 1990, s-a constituit o comisie de studierea Holocaustului în România, studiu finalizat cu un Raport. Unul dintre membrii comisiei a fost Florian. Tot în timpul mandatului lui Iliescu și al partidului socialist ce se numea PDSR, iar azi PSD, a fost dată ordonanța care interzice simbolurile, manifestările cu caracter fascist.
Și Ion Iliescu și Alexandru R. Florian au avut aceeași traiectorie: de la bolșevici înainte de 1989 la menșevici credincioși în idealurile socialiste, ele putând fi realizate treptat în sistemul capitalist și în democrația pseudo-liberală. Ironic faptul că în Raportul asupra Holocaustului este criticat iudeo-bolșevismul ca o fantasmă conspiraționistă, iar în 2003 un bolșevic devenit de nevoie menșevic, ca Iliescu, a inițiat studierea Holocaustului în România. Să credem în onestitatea demersului unui criminal socialist? Sau este mai curând un punct bifat în lupta antifascistă a tovarășilor de front socialist internaționalist?
Alexandru R. Florian, încă o verigă a trecutului comunist prezent
Am scris despre Alexandru R. Florian pentru că el este încă un exemplu de pus alături de Irina Holdevici, turnătoarea de ieri, generăleasa SRI de azi. Sistemul comunist și-a decapitat vârful elogiat de Alexandru R. Florian, dar lucrătorii pentru regimul criminal au deveni cetățeni onorabili în capitalismul condus de politicile socialiste, de stânga europeană, conlucrând la ,,integrarea culturală’’ a tuturor oropsiților sorții și vânând toți negaționiștii, deviaționiștii, extremiștii, naționaliștii, fasciștii, legionarii etc. Pe toți cei care nu au suflet roșu și nu sunt gata să-și asume trecutul în modul lui Alexandru Muraru, un mod duplicitar și ipocrit de asumare a trecutului, un mod în care se țin lecții de morală și de legalitate celor care (nu) le cred ,,adevărul’’ devenit oficial în deceniile roșii de după relativa ruptură din 1989.
Când toți guvernanții criminali vor fi înlăturați de pe socluri, când toate numele de străzi cu politicieni criminali vor fi șterse, când Iliescu va fi condamnat laolaltă cu SRI-ul și partidul care l-a susținut, când va fi interzisă orice fel de propagandă legată de comunism (de exemplu, stema României socialiste tipărită pe buletinul de vot la alegerile locale din 2024 la partidul ,,România socialistă’’), abia atunci eu voi crede în dreapta și înțeleapta activitate a lui Alexandru Muraru și a lui Alexandru R. Florian. Până atunci, activitatea lor îmi pare mai mult propagandă socialistă travestită în cvasi-asumarea trecutului dureros.
scris de Cătălin Spătaru
surse:
Alexandru R. Florian, Procesul integrării sociale, Editura Științifică, București, 1983, pp. 5-6, 15-16, 42-43
Alexandru R. Florian, Cunoaștere și acțiune socială, Editura Politică, București, 1987, pp. 10, 106, 145, 148-149
Alexandru R. Florian (coord.), Istoria Evreilor. Holocaustul, E.D.P., București, 2024, pp. 40, 42-43, 52, 56, 61
