Ursul prădător, Agent Green, Daniel Cohn-Bendit și ideologia roș-verde

Să privim trupul sfâșiat al fetei mâncate de urs și să ne gândim mereu la limitele cunoașterii și acțiunii noastre. Unii drumeți au citit, ca și mine, pe panourile amplasate cu bani europeni și cu donațiile sentimentale că omul nu este prada ursului, că sapiensul nu este vânat de urs. Oare iubitorii de urși, amplasatori de astfel de panouri, nu știau că între 2018-2022 au murit 29 de oameni din cauza urșilor și alți 269 au fost mutilați de urși, după cum declara europarlamentarul Daniel Buda? Anul acesta am auzit povestea unui bătrân pe Valea Lotrului, scalpat de un urs, nici măcar nu a simțit prezența ursului, deși mergea prevăzător spre o stână, cunoscând bine zona.

După ce s-a împrăștiat pe rețele vestea sfâșierii fetei de către urs, Salvamontul ar fi primit zeci de telefoane, care se interesau de urs și doar un singur apel de situația fetei sfâșiate (mi s-a spus și numărul exact, undeva peste 30 de apeluri interesate de soarta ursului, inclusiv de la Ministerul Mediului). După ce ursul a mâncat din trupul fetei, Agent Green a dat vina pe stat, ca fiind principalul vinovat. De acord. Dar după ce statul a anunțat reînceperea vânătorii de urși, iar Agent Green a început amenințarea cu plângeri la birocrații europeni, ne reamintim întrebarea: de ce statul a interzis vânătoarea? Cumva din iubire față de urși sau pentru că ONG-urile verzi au influențat statul impotent în a-și proteja cetățenii de animalele prădătoare?

Egalitate om-urs, libertate pentru urs, fraternitatea din capul agentului verde

Agent Green se plânge că a fost exclus de la o emisiune pentru că, după ce fata a fost mâncată de urs, a susținut egalitatea între om și urs, cităm: ,,ursul nu este mai important decât omul, și nici omul mai important decât ursul’’ (cum o fi înțeles această comparație familia fetei sfâșiate?). Ce-mi plac mie oamenii, care nici măcar în al 12-lea ceas, nu pot avea un pic de tact și de respect față de viața individului din aceeași specie! Ei nu pot decât să-și exhibe gândurile născute de ideologia lor fanatică! Egalitate între om și urs!

Libertate doar pentru urs: omul să ia aminte la panourile despre urși și să nu intre pe teritoriul lui! Așa clamează unele pseudo-soluții întâlnite și pe ,,afară’’: trasee turistice închise, panouri de avertizare etc. ,,Este teritoriul lui’’ plânge toată floarea cea vestită a orășenimii îndrăgostite de la distanță de urși precum slujnica de Făt-Frumos sau precum frumoasa de Bestie. Da, da, dragi tovarăși și ,,pretene’’ ale urșilor, când vă luați un apartament într-un bloc din zona suburbană să vă amintiți că acolo erau ,,locuințele” șerpilor și fazanilor! După ce vă trageți case la marginea orașelor apucați-vă de pus copaci, flori, hrăniți păsările cerului și aricii! Poate așa o să terminați cu prostiile sentimentaloide și gândurile stângiste, care după ce au salvat ,,discriminații’’ și nedreptățiții sorții, discriminând și nedreptățind pe alții, au trecut la animale, plante, Terra…lista rămânând deschisă. Desigur salvarea va fi în dauna altora, pentru că orice salvator care întâi nu s-a salvat pe sine, în principal de prostie, chiar dacă vrea să facă bine tuturor, devine un flagel iremediabil pentru unii dintre semeni. Să ne ferim de cei care ne vor binele, ne spune Todorov. Cu cei care ne vor răul, știm cum stăm.

Așa au vrut binele tuturor urșilor agenții verzi care au influențat statul-guvernantă, o guvernantă stupidă, ce vrea să-și potolească toți copiii care-i plâng în poală, dar nu reușește decât să-i piardă unul câte unul, dintr-o prea ,,mare grijă’’ pentru ei. În anii trecuți guvernanta stupidă a satisfăcut plângerile copiilor ,,verzi’’, recent, după ce alt copil i-a murit guvernantei neglijente, chipurile ar avea grijă și de ceilalți, care au plâns în zadar până acum strigând: ,,ursul!’’, ,,ursul!’’. Întrebarea rămâne: care sunt factorii care determină guvernanta neghioabă să dea atenție și să satisfacă plângerile unor copii în dauna altora?

Ca idealul revoluționar ,,libertate, egalitate, fraternitate’’ să fie complet, Gabriel Păun fantasmează cu frăția om-natură, în genere, și  în particular frăția dintre omul domesticit 100% și jivinele pădurii. Desigur dacă apare vreun tsunami sau vreun uragan, este vina omului. Așa gândesc pe filiera iudeo-creștină și antropocentrică toți revoluționarii-salvatori: ca să salvezi lumea omului trebuie să crezi că omul este de vină, că are puterea de a distruge și de a repara lumea! Antropomorfismele lui Păun, izvorâte din antropocentrismul lui disimulat în spatele grijii față de natură,  țipă printre rânduri: ,,casa lui e deranjată’’, ursul ,,umblă disperat în căutare de habitat sănătos și liniștit’’. Când citeam aceste expresii despre urs m-am gândit la orășenii mutați la țară sau la marginea orașelor zgomotoase și poluate. Despre cine vorbește acest agent verde? Despre urs sau despre om? Face o proiecție din habitatul omului asupra ursului din pădure? Sau ,,a vorbit’’ cu ursul despre ,,disperarea’’ lui? Desigur că limbajul ecologistului este unul care trebuie să stârnească compasiunea și să ne învețe pe noi, animalele domestice, cum să empatizăm cu bietele mamifere ,,disperate’’! La urma urmei sunt ca noi, nu?

Ministra usristă Palmer și manipularea prin mass-media

După cum spune chiar agentul verde ministra usristă Palmer a interzis vânătoarea, progresista eliberând animalele oropsite de specia umană exploatatoare. Aceasta după ce Pro Tv a făcut un reportaj în care vânătorii făceau cotele de vânătoare. Ce coincidență! După demascarea intereselor privind vânătoarea într-un reportaj la Pro Tv, interese care privesc implicit și banii care curg pentru vânătoarea de trofee, ministra usristă Palmer interzice vânătoarea. Eu nu cred în coincidențe când este vorba de guvernare și de mass-media. Mai ales când este vorba de niște jurnaliști limitați mental și cultural, produs al școlii euroromânești în stilul cunoscut al jurnaliștilor europeni și americani: Sofia este București, Simona Halep este unguroaică etc. Jurnaliștii, în majoritate zdrobitoare, nici nu au habar ce-i aia silvicultură sau ce-i ăla ocol silvic darmite să cunoască cine face cotele de vânătoare. Să mai adăugăm că și justiția s-a autosesizat, măi să fie, chiar așa? Sau în ambele situații: și în cazul Pro Tv și în cazul justiției  s-au primit ponturi de la ong-uri sau de la puterea executivă? Gabriel Păun are dreptate: mass-media este vândută și puterile statului nu sunt separate. Efectele uneori sunt în favoarea verzilor, alteori împotrivă. Niciodată pentru cetățeanul sfâșiat de urs.       

Vinovăția omului: de la brutele de colonizatori la vânători îmbibați de căință

Domnul Păun ne povestește despre cum a făcut schimb de experiențe cu David din SUA. Acest David este conștient de distrugerile provocate de coloniști, într-o zonă unde s-a împușcat ultimul lup, el vrând să pună ,,capăt traumei transgeneraționale’’ într-o ,,poveste plină de căință, emoție, știință’’ și alte sforăieli stângiste. El susține, mare coincidență, și ce susține Păun: că împușcarea sălbăticiunilor prădătoare este o practică ,,falimentară științific’’ punând ,,în pericol viața usrlui(sic!) brun’’. Amuzant că în loc de urs, în postările lui Păun, apare de cel puțin două ori ,,usr’’, gura păcătosului adevăr grăiește, practicile stângiste au cam împușcat usr-ul, dar au scăpat ursul, nu și oile. Oile, pe care de altfel Păun le plânge când sunt transportate ca pietrele de capitaliștii ticăloși și profitorii nelegiuiți, nu când sunt sfâșiate de regele-urs. Sunt de acord cu Păun: i-aș pedepsi pe ticăloșii vânzători de ovine, care le cară ca pe niște pietre, dar nu l-aș ierta nici pe regele-urs prădător. Nicidecum.

,,Nicu” este unul dintre oamenii care se căiesc de păcatele trecutului, făcându-și autocritica precum tovarășii bolșevici sau spovedindu-se ca membrii unei religii, el este un scriitor care se căiește că a băgat gloanțe în animalele nevinovate. Mâine-poimâine poate vom avea și un îndrumar roș-verde cu căiții și căințele celor pocăiți și îndreptați la adevărata egalitate și fraternitate cu natura și cu ursul.

Ideologia agentului verde

Să ne dumirim ce ideologie și ce hram poartă acest agent verde cu numele de Daniel Păun. Agent Green tună și fulgeră contra statului, ce a dat legea vânării urșilor: acest stat are ,,mai toate simptomele unui stat fascist totalitar’’. Repetând propaganda stângistă ,,antifascistă’’, Păun pune eticheta de fascist și mișcării din care Jessika Roswall face parte (partid ce se declară moderat conservator-liberal). Usr-istului Voiculescu sau lui Ștefănuță progresistul, ce a progresat de la PD la USR, ajungând apoi ,,independent’’, agentul le cere să n-o voteze comisar european pe ,,fascista’’ Roswall.

Pentru mine, marii luptători antifasciști sunt niște ignoranți, pentru că ei n-au habar de trecut și repetă niște sloganuri cominterniste propagandistice. Iată, pentru agentul verde, mare luptător cu capitaliștii tăietori de păduri, niște versuri ale unui poet român: ,,Tâlharii miliardari de-aiurea/cu toane de-mpărați încoronați/ne smulg pădure după pădure/cu banii blestemați/Și nu s-a găsit nimeni în acest popor/Ca să lovească crunt în frunte/cu o muchie de topor/ pe acest neam cotropitor’’. Dacă înlocuim neam cu capitalist și corporatist producător de mobilă sau de lemn prelucrat, îl putem considera pe Agent Green potrivit de a se lupta cu ,,tâlharii miliardari’’. Dar versurile aparțin poetului legionar ,,fascist’’ Aron Cotruș și el face referire la capitaliștii de alt neam: evrei, maghiari etc. Cam așa cum se plâng africanii că au fost jefuiți de imperialiștii europeni, iar stânga europeană le cântă în strună învinovățindu-i pe ticăloșii de capitaliști imperialiști.

Revenind la agentul nostru, mă întreb ce ar fi purtat în perioada interbelică Gabriel Păun: cravata roșie a luptătorilor cominterniști anticapitaliști și antiburghezi sau cămașa verde, verde precum ,,codrul frate cu românul’’, a luptărilor legionari, ,,fasciști’’, contra capitaliștilor evrei, maghiari…? Când Argetoianu, ministru interbelic de interne, îi numea ,,comuniști’’ pe legionari avea niște motive, dar să nu intrăm în detalii.

Ne întoarcem la ideologia lui Păun care curge într-o singură postare: ,,clasă muncitoare surpimată’’ (sic! – e de la nervii agentului). Care ,,clasă muncitoare’’ ? Muncitorii silvici care încă mai pot tăia copaci în ciuda agenților verzi? Ei nu au nici o frică, stăpânii lor le asigură spatele, frica am văzut-o la câte un om cu aspect ponosit, care trăgea cu calul juma’ de trunchi pe coastă sau pe vreun drum forestier. Și dacă l-ar vinde cuiva, ca să se încălzească, acest om nu merită frica de stat, de lege sau de vreun agent green justițiar! De ce nu plânge agentul roș-verde și de ,,clasa’’ țăranilor? Este o poveste lungă: începând cu zecile de mii de țărani măcelăriți de revoluționarii francezi până la milioanele ucise de revoluționarii roșii, stânga nu a avut în țărani un prieten. Doar când îi dădea țăranului pământ și-l lăsa în pace era o ,,prietenie’’. Sau cum fac socialiștii de azi dându-le ajutoare sociale sătenilor pentru a-i transforma în paraziți și în voturi.

Vedeți vreo bună înțelegere între țăranul care ține mai mult la oaia, la capra lui decât la urs sau la lup, cu vreun iubitor de animale ,,libere’’? (Iubitor de animale ,,libere’’ pentru că el nu este liber). Eu nu văd, sătenii își protejează avutul, înjură statul stupid care nici nu-i protejează, nici nu le dă nici o lețcaie pe animalele din ogradă sfâșiate de urși sau pe anexele din gospodărie distruse de sălbăticiunile înfometate. Sătenii îi înjură pe bună dreptate pe ,,agenții verzi’’ stupizi care le dau indicații cretine precum construirea de garduri electrice pe banii lor, că oricum au prea mulți…

Desigur nu putea să lipsească din tirada lui Păun: ,,corporații protejate’’ de stat, rezon! Corporatiștii ăștia care încă nu s-au pocăit acceptând culpa pentru distrugerea pământului și neîmbrățișând încă lupta pentru salvarea planetei alături de Agent Green și de alți salvatori ai Terrei. Dacă este afacere, apăi trebuie să fie ecologică, adică cea după care ,,s-a topit’’ agentul green înconjurat de tineri gata să-i urmeze exemplul, apostolii verzi de mâine, salvatori ai tuturor oropsiților sorții: femeile care suportă ,,sexismul’’, internaționaliștii verzi-roșii care suportă naționalismul excesiv, urșii care sunt urâți de țăranii, pentru care oaia nu este inferioară ursului și nici ursul egal cu omul, copacii care sunt făcuți mobilă și viori, peștii care sunt amenințați de hidrocentrale și de lacuri de acumulare…toți trebuie eliberați de omul ,,fascist totalitar’’.

Inconștiența agentului verde, limbajul corect politic și împușcarea ursului prădător

Limbajului corect politic în gestionarea ,,științifică’’ a coexistenței omului cu natura nu putea lipsi. Citez din scrisoarea agentului verde către Președinte unde agentul verde face apel la pseudo-știința ideologizată cu corectitudine politică neomarxistă: ,,să se bazeze mai degrabă pe specificul situației decât pe etichetele negative (dăunătoare, prea numeroase) aplicate speciilor țintă’’. Adică, tovarăși, prezentați resturile oilor mâncate de urs, nu folosiți etichete negative la adresa ursului, precum ,,dăunător’’, este o iluzie că este dăunător. Cam așa ceva face o ideologie: îți pune ochelari ca să vezi realitatea vopsită cu roșul sângelui preschimbată în verdele egalității și fraternității om-oaie-lup-urs etc.

Dacă citiți după acest citat următorul paragraf cu oameni, care despăgubiți fiind, ei vor ,,tolera’’ mai bine distrugerile provocate de urși poți înțelege cât de limitat intelectual este agent green sau pur și simplu îngustat la minte potrivit interesului urmărit de el. Nu-mi este surprinzătoare maniera utilitaristo-capitalistă a agentului verde, iubitor de animale, care-și proiectează maniera de a gândi asupra țăranilor păgubiți: despăgubirea în bani la egalitate cu animalele prădate de urs.

Nu, tovarășul agent roș-verde nu este ,,conștient’’ de dificultatea de a trăi la sate cu urșii și nici de relația unor oameni cu animalele lor la fel de domestice ca și agentul verde. Dacă agentul verde ar fi vorbit cu ei, poate trecea dincolo de gândirea lui utilitaristo-capitalistă proiectată asupra tuturor. Astfel, poate afla despre relația unor oameni cu animalele lor, afecțiunea lor față de ele, unii dintre ei nevrând să le sacrifice, acceptând sacrificarea ca să le scutească de suferințe, apoi nici nu mănâncă din ele.

Pentru unii oameni există plante și animale, ce sunt ca niște companioni, de care sunt legați afectiv. Netul este doldora de exemple.  Astfel, dacă un urs sau orice altă jivină ar prăda animalele sau ar distruge plantele crescute de mine, aș pune mâna pe o pușcă și aș împușca-o fără nici o reținere, fără nici un regret, chiar dacă aș încălca vreo lege dată de niște guvernanți stupizi din România sau din Europa, sub influența unor agenți verzi limitați mental de ideologia lor idioată. Pentru ei mi-aș pune de o parte roșiile și ouăle stricate!  

Daniel Cohn-Bendit

Daniel Cohn-Bendit, ,,Dany le Rouge’’, a fost din 2002 până în 2014 co-președinte al verzilor din Parlamentul European. În 1968, Cohn-Bendit s-a declarat anarhist marxist în timpul mișcărilor de stradă și bătăilor cu poliția. Cohn-Bendit turuia și el cu lupta contra fasciștilor căutând niște ,,bolșevici’’ în 1968 pentru preluarea puterii în Franța. Pentru că revoluția boșevică era un model, el compara situația din 1968 cu cea din 1917 din Rusia lui Kerenski. Teoria marxistă nu a fost realizată de regimurile comuniste dar ea este adevărată, susținea el. Așa încât nu rămâne decât de a fi mereu încercată realizarea ei, de a practica marxismul, acest ,,opiu al intelectualilor’’.

Jean Genet îl apreciază pe Cohn-Bendit ca fiind mai radical decât comuniștii și poate o soluție pentru Franța. Genet aproba propunerile lui  Cohn-Bendit din amfiteatrul Sorbonei: ca toate restaurantele, cantinele, camerele universitare să fie deschise ,,tinerilor muncitori’’, trei zile universitare pe săptămână să fie dedicate muncitorilor care vor audia cursuri, nu seara și nu într-o manieră ,,paternalistă’’. Pentru Genet,  Cohn-Bendit este o idee de libertate pe care guvernul francez vrea să o asasineze, Cohn-Bendit însuflețind în 1968, pe 13 mai, masele comuniste și sindicaliste dar pe care acestea nu-l urmează datorită instituțiilor care i se împotrivesc (partidul comunist și alianța sindicatelor).

Cohn-Bendit este expulzat din Franța pentru că a cerut distrugerea tricolorului și înlocuirea cu steagul roșu. În Germania, Cohn-Bendit este student al marxiștilor Școlii de la Frankfurt: Adorno și Habermas. De asemenea, Dany Roșul a fost un admirator al mișcării teroriste de stânga RAF având legături cu membrii ei. Îl însoțește pe comunistul Sartre în închisoarea germană unde era închis Andreas Baader, conducător al RAF, traducând din franceză în germană ce spunea filosoful, mai puțin că Baader era un ,,prost’’.

Cohn-Bendit oferă sprijin material teroristului Hans-Joachim Klein, membru al unei organizații teroriste de stânga: ,,celulele revoluționare’’. În anii ’70, Cohn-Bendit experimentează revoluția sexuală în cadrul educației anti-autoritare, anti-paternaliste, scriind despre interacțiunea lui cu sexualitatea fetițelor de 5 ani, nefiind ceva singular pentru verzii în rândul cărora intră la sfârșitul deceniului 7. De la revoluționar marxist și sexual, Cohn-Bendit ajunge revoluționar verde luptător pentru salvarea planetei. Dacă ați crezut că am forțat-o atribuindu-i agentului verde o ideologie roș-verde plecând de la exhibările lui, atunci cunoașteți-l mai bine pe marele parlamentar european Cohn-Bendit anarhist, comunist și ecologist, el fiind un exemplu sugestiv de cum salvatorul roșu eșuat devine un verde ratat.  

Spinoza și sacrificarea animalelor

,,Legea care interzice înjunghierea animalelor este bazată mai mult pe superstiție deșartă și milă exagerată decât pe rațiunea sănătoasă. Principiul de a căuta folosul propriu ne învață să ne unim cu oamenii prin legătură de prietenie, iar nu cu animalele’’ pentru că suntem diferiți de ele. ,,Dreptul pe care animalele îl au față de noi, îl avem și noi față de ele’’. Spinoza nu neagă simțirea animalelor, dar cum dreptul se bazează pe virtute și pe putere ,,rezultă din acestea că oamenii au un drept mai mare asupra animalelor decât acestea asupra lor’’ (,,Etica’’, IV, XXXVII).  În capitolul XXVI, din adaosul aceleiași cărți, el reamintește că tot ce este în natura exterioară poate fi conservat, distrus, adaptat folosului uman.

Ce ar fi zis Spinoza de propaganda roș-verde a agentului verde și de mila exagerată a oamenilor pentru unele viețuitoare în dauna altora? Că prima este plină de superstiții scientiste cu iz religios și că mila nu folosește rațiunii. Mila apărând când omul cunoaște o ființă ,,asemănătoare’’ ce suportă o vătămare și o suferință pe care ar putea-o suferi și el, o ființă pe care o iubea sau față de care nu simțea nimic față de ea  (III, XXII; IV, Adaos, cap. 16). Deși raționalitatea, pe care o susține Spinoza, are limitele ei, rămâne un mijloc de a cântări bine exagerările din lumea noastră, inclusiv cu cine ne ,,asemănăm’’ sau pe cine ,,iubim’’.

Terra, un cimitir frumos

Nicidecum nu vreau să se înțeleagă că nu apreciez lupta agentului verde: apreciez străduința lui pentru protejarea pădurilor și sălbăticiunilor, însă nu sunt de acord cu ideologia lui susținătoare a ce face. Frumusețea sălbăticiei crude a naturii plutește ca un miraj deasupra imensului cimitir care este Terra. Și frumusețea și cruzimea și cimitirul colosal sunt opace la ideologiile și prostiile din capetele noastre. Înțelegem prea puțin din viața și moartea viețuitoarelor, din viața și despre moartea noastră. Nu suntem în stare nici măcar pe noi înșine să ne salvăm nici în timpul vieții, nici de moarte. Într-o zi sau într-o noapte vom îngrășa pământul alături de miliardele de viețuitoare care au pierit pentru totdeauna. Poate ar fi mai bine să ne îngrijim de ce ne este îndeaproape abandonând fantasmele de salvatori ai planetei, de paradis pierdut cu fraternitatea dintre viețuitoare, fraternitate ce doar în hagiografii  mai este întâlnită, iar noi suntem departe de a fi sfinți. Pământul nu-i al nici unei specii în mod special și nici un teritoriu al lui nu este destinat vreunei viețuitoare. Cimitirul, care este Terra, este un loc deopotrivă pentru toate speciile și pentru toți indivizii, Terra este o casă și o groapă pentru toți și nici unul în mod special. Așa cum copacii ,,au grijă unii de alții’’ (ghilimelele sunt pentru inadecvarea limbajului nostru), înainte de a intra în pământul Terrei ar fi mult mai bine ca indivizii speciei umane să se protejeze în fața dihăniilor, inclusiv să protejeze ce au în grijă, plante și animale, de lighioanele prădătoare. Chiar și prin violența care aduce moartea prădătorului, amânând moartea omului și a ce are în grijă.

scris de Cătălin Spătaru

Surse:

Jean Genet, Dușmanul declarat: texte și interviuri, trad. și prefață Bogdan Honorius Micu, Tact, Cluj-Napoca, 2004, pp. 119-122

Spinoza, Etica, Ediția anastatică după cea din 1930, Editura Seneca, București, 2017

Preot Ion Dumitrescu-Borșa, Cal troian intra muros. Memorii legionare, Editura Blassco, București, f.a., p. 43

Florin Tănăsescu (coord.), Ideologie și structuri comuniste în România, Vol. III, Institutul Național pentru studiul Totalitarismului, București, 2001, p. 289  

Lasă un răspuns