Perspectiva umanistă a dezvoltării personalității: teoria ierarhică a motivației umane și autoactualizarea, teoria rogersiană a personalității

Perspectiva umanistă   Pe parcursul istoriei sale, conceptul de gândire umanistă a suferit diverse modificări, începând cu Antichitatea, trecând prin perioada Renașterii, iar apoi prin cea a fenomenologiei și a existențialismului. În psihologie, acest tip de gândire a beneficiat de o manifestare de natură teoretică, dând astfel posibilitatea concretizării perspectivei umaniste, dar și a școlii de psihoterapie umanistă (Stefaroi, 2012).   Începutul anilor 1950 reprezintă perioada de dezvoltare a psihologiei umaniste. Aceasta din urmă a apărut ca reacție critică la adresa…

0 Comments

Perspectiva cognitivă a dezvoltării personalității umane, variabilele cognitive ale personalității și teoria alternativismului constructiv

Perspectiva cognitivă a dezvoltării personalității umane   Această perspectivă are ca scop explicarea diferențelor individuale dintre oameni, la nivelul personalității acestora, prin intermediul diferitelor modalități de procesare a informațiilor care provin din mediul extern. Predecesorul teoriei modelelor cognitive este Kurt Lewin, care, prin teoria proprie asupra comportamentului, încearcă să explice formarea reprezentărilor mintale ale acelor elemente pe care un individ le consideră ca fiind foarte importante, dar și modalitatea în care fiecare individ își organizează elementele cognitive pe parcursul vieții (Burger,…

0 Comments

O perspectivă biologică asupra dezvoltării personalității umane: teoria trăsăturilor biologice și teoria evoluționistă

   Perspectiva biologică reprezintă prima încercare de înțelegere și de explicare a modalității prin care se formează personalitatea umană. Scopul acestei perspective constă în identificarea diferențelor de reacție ale indivizilor umani, în momentul în care se află în diverse contexte situaționale. Acest lucru se realiza prin diferențierea tiparelor de comportament sau de răspuns ca reacție la contactul cu un stimul aflat în mediul extern (Engler, 2014). În viziunea lui Eysenck (1982), diferențele umane individuale sunt determinare de dispozițiile personalității, adică de…

0 Comments

Introducere în tulburările de vorbire: Disartria

Ce reprezintă disartria?  Disartria reprezintă o tulburare de vorbire (comunicare). Aceasta din urmă se referă la totalitatea deficiențelor de limbaj (în ceea ce presupune forma, funcția și modalitatea de utilizare a unui anumit sistem convențional de simboluri, precum cuvintele pronunțate sau cele scrise), de vorbire (referitoare la capacitatea de producere a sunetelor, de articulare a acestora sau de menținere a fluenței vocii), dar și de comunicare (adică orice conduită (non)verbală care poate influența comportamentul, ideile și atitudinea unui anumit individ uman)…

0 Comments

Stadiile de dezvoltare psihosexuală în concepția lui Sigmund Freud

Perspectiva freudiană asupra dezvoltării personalității umane  Conform lui Freud, la baza dezvoltării personalității umane se află evenimentele petrecute în perioada stadiilor de dezvoltare psihosexuală. Aceste stadii încep din momentul nașterii și se încheie în jurul vârstei de 12 ani. Fiecare dintre cele cinci stadii beneficiază de caracteristici diferite de manifestare, având efecte multiple asupra modalității de dezvoltare a personalității. Pe parcursul acestei perioade, individul uman se confruntă cu o serie de conflicte la nivel psihic, pe care trebuie să le rezolve…

1 Comment

‚‚Mitul nașterii eroului’’ într-o ‚‚interpretare psihologică a mitologiei’’ de Otto Rank

Babilonieni, hinduși, persani, egipteni, greci, romani în legendele, poemele, miturile lor au avut similitudini privitoare la nașterea și viața eroilor, întemeietorilor de cetăți, de religii sau de imperii. Cum se explică aceste similarități? Similitudini și teorii O anumită înclinație a minții umane de a se manifesta asemănător între anumite limite (Adolf Bastian, Adolf Bauer) sau o altă teorie, cea a comunității originare pe Indus, dar nedovedită. O a treia teorie este cea a migrației și împrumuturilor, spațiul babilonian fiind prima sursă…

0 Comments

‚‚Râsul’’ lui Bergson pentru trezirea omului rigid

 Râsul înseamnă trezirea omului din visul său (p. 106). Dar ce fel de vis? Un vis absurd, fără a ne da seama de absurditatea lui, lăsându-ne purtați de el ca-ntr-o distragere neconștientizată, ca un automatism, ca o rigidizare comportamentală, prin care omul se situează diferit de ceilalți, chiar împotriva vieții sociale. Cel de care râdem apare altfel, este altfel, iar el pare să-și urmeze comportamentul rizibil, ca și cum visează un vis căruia i se supune ca unei necesități.  Și de…

0 Comments

„Mic tratat al marilor virtuți” de André Comte-Sponville

  „Mic tratat al marilor virtuți” este continuarea îndelungatei reflecții îndreptate timp de mii de ani asupra virtuții, pe care André Comte-Sponville o face pentru a oferi contemporaneității un suport, un ghid pentru practicarea moralei prin învățarea virtuții. Lucrarea examinează virtuțile pe care autorul le consideră a fi cele mai importante – marile virtuți necesare înțelegerii felului în care omul poate să trăiască bine, în conformitate cu legea morală. Apărută într-un domeniu consolidat de lucrările unor mari gânditori precum Aristotel, Spinoza,…

0 Comments

Aspecte psihologice ale activității militare și diferențe între femeia militar și bărbatul militar

Ce este organizația militară? Pentru început, o organizație militară reprezintă totalitatea structurilor forțelor armate ale unui anumit stat. Scopul acesteia constă în asigurarea tuturor acelor capacități militare necesare politicii apărării naționale. Indiferent de sistemul politic sau de cel economic al statelor, organizațiile militare din întreaga lume sunt asemănătoare. O astfel de organizație se fundamentează pe un principiu de tip colectivist: orice tip de activitate militară este organizată, desfășurată și finalizată într-un context de grup. De asemenea, o caracteristică esențială a activităților…

0 Comments

‘‘Artă și anarhie’’, anarhia artei și arta anarhică în conferințele lui Edgar Wind

 ‚‚Îl vom unge cu mir, îi vom pune în jurul gâtului o ghirlandă de lână și îl vom expedia în alt oraș’’, așa se procedează în statul ideal al lui Platon cu poetul primejdios (p. 18). Platon observă că artele au atins perfecțiunea în timpul decadenței statului atenian. La fel, Jakob Burckhardt în ‚‚Civilizația Renașterii’’ remarca avântul creator din orașele-state italiene sfâșiate de despotism, vrajbă și anarhie.  Să fie avântul artei un simptom al decadenței, al dezorganizării, al erupției unor pasiuni,…

0 Comments