,,Maeștrii pierduți’’ și redescoperiți de Linda Johnsen

De la misterele cultelor antice, Orfeu și Thales, până la Iamblichos, Hermes Trismegistul și Proclus, autoarea, practicantă de Yoga, urmărește crearea de conexiuni cu spiritualitatea Indiei, cu filosofiile indiene și scoaterea la lumină a laturii spirituale din viețile și învățăturilor maeștrilor antici. Cine agreează asimilările culturale din filosofia indiană în filosofia Greciei Antice, va găsi în carte încercările autoarei de corespondențe cu gândirea indiană, de transmitere a ideilor: de exemplu, transmigrația sufletelor la Platon i se pare autoarei că ,,vine direct din tradiția Yoga’’. Chiar dacă unele corespondențe între filosofiile Indiei și maeștrii greci par forțate sau puțin verosimile filiațiile de idei, de concepte, problema regăsirii unor idei din filosofia indiană în cea antică greacă a fost dezbătută de mult timp, iar influențele nu pot fi negate întrutotul.

Lucrarea Lindei Johnsen poate fi văzută ca rodul exercițiilor sale spirituale, un exercițiu important de a crea o punte, o legătură strânsă, la urma urmei chiar o conexiune cu fundamentele civilizației din care face parte. Este o chestiune importantă pentru omul singular ce se formează din nou într-o gândire și practică orientală, străină de fundamentele culturii unde s-a format, în ce măsură se înstrăinează de formarea originară, cea în care s-a născut și a trăit prima parte a vieții. Astfel, filosofia greacă, un fundament al civilizației în care Linda Johnsen s-a format prima dată este o cale de a încerca o revenire la sine, după formarea matură în gândirea indiană și practica Yoga. Mai mult, autoarea declară după ce a cunoscut spiritualitatea orientală, pe înțelepții din lumea greacă, că îl vede pe Isus cu ,,alți ochi’’.

Deși a fost formată în religia creștină, anumite aspecte ale tradiției creștine nu aveau nici un sens pentru ea și că datorită înțelepților greci a cunoscut faptul că textele creștine timpurii erau apropiate de înțelepciunea acestora, dar rămâne o diferență mare între aceste texte creștine antice și cele din prezent. Putem vedea astfel acest ocol spiritual de întoarcere la sine și încercarea de recuperare a propriei tradiții occidentale în care s-a format prin tradiția orientală, mai precis prin filosofiile indiene și practica Yoga. Orice ,,învățător creștin’’, ce vrea să arate bogăția spirituală a tradiției creștine venind în continuarea celei greco-romane, se confruntă cu o problemă importantă pe care trebuie să o analizeze plecând de la cazul Lindei Johnsen: în ce măsură reușește să transmită inițiatului spiritualitatea creștină de la originile ei iudeo-greco-romane și nu doar să bage în inițiat litere moarte de catehism, chițibușuri filologice, bucăți de predici moralizatoare, interdicte dogmatice etc.

Altfel o căutătoare a spiritului precum Linda Johnsen va ajunge să scrie despre ,,stingerea luminii’’ odată cu venirea creștinismului în trendul unei viziuni istorice care consideră creștinismul ca întuneric peste civilizația greco-romană. Lucru eronat pentru că celebra prisca theologia de care și Newton era interesat vine din Antichitate și prin intermediul creștinismului. Faptul că un creștin precum Justinian a închis școala din Atena poate fi un pic ironic în cazul autoarei, închiderea deplânsă de Linda Johnsen care scrie că dormea la cursul de filosofie occidentală detestându-l pe profesorul iezuit ce o ,,lovea’’ cu dialogurile lui Platon și metafizica ,,învechită’’ a lui Aristotel. Cine știe cât de ,,lovită’’ se mai simțea dacă era participantă la școala din Atena de maeștrii pe care-i caută acum…Oricum dacă îl studia mai bine pe Aristotel nu ajungea să facă erori în cazul virtuții cumpătării socotind-o calea de mijloc între ,,narcisism și jertfirea de sine’’.

Uneori în simplificarea relatărilor despre cele trăite de maeștrii și accesibilizarea lor, Linda Johnsen recurge la un limbaj prea comun precum : Empedocle a fost ,,milionar’’ și avea preferințe vestimentare extravagante, Platon a fost cu siguranță devastat de moartea mentorului, Heraclit a trăit singur ca un yoghin în munți având o fire antisocială, Chiril al Alexandriei fierbea de invidie…

Dincolo de aceste exprimări neimportante, cercetarea Lindei Johnsen urmărește o trăsătură fundamentală a maeștrilor pe care ,,guru’’ Eckhart Tolle, o numește spirituală în prefața cărții. Dimensiunea spirituală fiind neglijată de studiile științifice și suprimată. Civilizația noastră are nevoie să regăsească această dimensiune spirituală la maeștrii antici dacă vrea să supraviețuiască, susține Tolle. Extinderea capacității de a gândi științific a fost folositoare dar a devenit și distructivă. Gândirea trebuie echilibrată de conștientizare, așa apare înțelepciunea iar gândirea devine creativă și benefică.  Democrit prin gândirea sa creativă a descoperit atomii dar el era mai interesat de înțelepciune decât de cunoașterea principiului lumii, așa încât o cercetare a filosofiilor cum face Weinberg este o viziune îngustă a unui om de știință asupra filosofiei pe care o consideră strămoașa științei ,,adevărate’’. Socrate declarând că nu știe nimic trimite la starea de neștiință ce precede utilizarea creativă a minții, acea ,,stare de vigilentă neclintire interioară’’ în care nu există gânduri, spune Tolle. Lăsând în urmă orice gând, sufletul se eliberează (Plotin).  

Maeștrii Greciei antice ca Socrate sau Plotin erau în primul rând căutători ai înțelepciunii, ce seamănă mai mult cu guru indieni decât cu profesorii din epoca noastră. Pe această linie merge și autoarea căutând caracteristica esențială a tradiției și a ființei noastre: spiritualitatea, pe care din acribie didactică și științifică, învățătorii o fac bucățele în amfiteatrele unde studenți ca Linda Johnsen dorm sau se dau ,,loviți’’ de profesorii ,,iezuiți’’. Însă pe de altă parte, către spiritualitate nu se ajunge doar pe calea exercițiilor de Yoga și căutării misterelor din Antichitate, se poate merge și combinând erudiția cu exercițiul spiritual ca Pierre Hadot, se pot combina și știința cu religia precum Ayala sau Newberg, spiritualitate este și în recăutarea comuniunii euharistice precum Yannaras, ca Nicolescu căutând o nouă filosofie a naturii în relație cu tradiția spirituală, ca Newton căutând prisca theologia, precum Christophe Andre și Descartes meditând…          

scris de Cătălin Spătaru

Linda Johnsen, Maeștrii pierduți. Redescoperirea misticismului filosofilor din Grecia antică, trad. Ioana-Gabriela Dumitrescu, pref. Eckhart Tolle, Editura Curtea Veche, București, 2018, pp. 7-11, 15, 78, 80-81, 104, 116, 227, 229, 238   

surse poze: proprie, amazon.com